Calvar plătit

Călătoriile cu mijloacele de transport în comun sunt o adevărată aventură de cele mai multe ori, atât datorită condițiilor cât și datorită celorlalți călători. Pe parcursul unui drum putem întâlni tot felul de specimene de oameni, care mai de care mai interesanți. Cred că nu sunt singura care a dat până acum nas în nas cu persoane mai în vârstă printr-un autobuz. Nu vreau să fiu răutăcioasă dar nu pot să nu remarc faptul că ei consideră că totul li se cuvine doar datorită vârstei. Recunosc că mai sunt și excepții, însă marea majoritate a lor trăiesc cu această mentalitate. Nu de puține ori am întâlnit persoane care îti cer fără pic jenă locul pe un ton zeflemitor. Este adevarat, nu trebuie să fim nepăsători deoarece sunt unele persoane care au întradevăr nevoie să stea jos și sincer în cazul acestora mă ridic fără să fiu rugată. În acest caz simt eu că trebuie să le dau locul. Ceea ce este interesant este faptul că acești oameni sunt prea bine educați încât să nu te tragă de mânecă și rabdă stând în picioare dacă nici un tânăr nu se simte. Ceilalți însă, care mai au puțin și te ridică ei cu mana lor de pe scaun, nu țin cont că poate tu nu te simți bine sau cari ceva foarte greu și ai nevoie sa stai pe scaun. Trecând peste aceste categorii de oameni, în mijloacele de transport în comun ai uneori parte chiar de mici spectacole. Vedetele principale sunt ori cerșetorii, care mai nou am observat că recită “Luceafarul”, ori diverse persoane care se iau la harță din tot felul de motive, care mai de care mai neînsemnate, sau cei care vorbesc la telefon de parcă ar fi singuri în mașina. Totul parcă se amplifică în perioada verii când temperaturile ating valori mari. Atunci intervine un alt factor și anume căldura. Chiar dacă există teoretic mijloace de transport dotate cu aer condiționat ești chiar norocos dacă nimerești unul în care să și funcționeze. Dacă ai ghinionul să nu găsești atunci se pare că în prețul plătit pentru bilet este cumulată și o taxă pentru saună. Chiar dacă sunt deschise toate geamurile, caldura este insuportabilă și să nu mai vorbim de diferitele mirosuri, care mai de care mai speciale. În afară de faptul că te trec toate apele mai trebuie să suporți și ghionturile sau imboldurile celorlalți călători.  Să spunem că rezistați pentru că nu aveți încotro și trebuie să ajungeți la destinație, dar la sosire mai aveți un hop de trecut: lupta pentru supraviețuire (cunoscută și sub numele de coborâre). Trebuie să îți croiești drum prin aglomerație ca să te îndrepți spre usă, dai din coate și în cele din urmă reușești. Ușile se deschid, iar călătorii încep să coboare, dar brusc cei de afară sunt așa de nerabdători să intre încât încearcă să se urce și ei în același timp. Cu chiu cu vai reușești să ieși din îngrămădeală și să iei o gură de aer. Te simți ușurat că ai scăpat și încerci să îți faci o promisiune ție însuși că nu vei mai repeta experiența, dar din păcate nu poți să te ții de ea.

Așa este, de obicei, o călătorie cu “minunatele” noastre mijloace de trasnport în comun. Cu toate că plătim bani pentru a merge cu ele, nu reușesc să ne asigure un confort decent. Este un adevărat calvar de multe ori, dar suntem nevoiți să ne supunem, noi cei care nu avem încă un autoturism. La confort ar trebui să contribuie de asemenea și călătorii care ar fi bine să îi ia drept exemplu pe cei din străinătate și să învețe câteva reguli de bun simț. Poate dacă s-ar ține cont de aceste lucruri drumurile noastre spre serviciu, școală sau liceu ar fi mult mai plăcute.