Când mergi pe stradă și întrebi un străin dacă a auzit vreodată de Nadia, Năstase sau Hagi o să îți spună că da. Sunt oameni și sportivi valoroși pe care România i-a dat lumii. Era lor a apus însă și acum trebuie să ne concentrăm pe noile talente. Din păcate cel mai bine promovat sport la ora actuală este fotbalul și nu este un lucru rău, însă fără să fiu răutăcioasă chiar dacă avem echipe decente din punct de vedere valoric, nu ne ridicăm la nivelul marilor puteri. Dat fiind acest lucru ar trebui să ne concentrăm atenția pe sporturile la care, în acest moment, ne pricepem cel mai bine și la care sportivii reușesc să ocupe cele mai înalte trepte ale podiumului european și mondial, anume scrima, gimnastica, handbalul și de puțin timp tenisul. Din nefericire condițiile nu sunt dintre cele mai bune și atunci când trăim într-o era a tehnologiei în care copiii stau mai tot timpul în fața calculatorului, tot mai puțini aleg să practice un sport. Aleg să fie sedentari și din acestă cauză rata obezității a crescut în ultimii ani. Spun din proprie experiență că este benefic pentru tineri să se apuce de un sport pentru că nu numai că își pot dezvolta musculatura, dar își dezvolta și mintea, învață ce înseamnă disciplina, respectul față de adversari(sau fairplay) și înțeleg că totul se caștigă prin foarte multă muncă și dăruire(cum se și spune: 99% transpirație și 1% talent). Trebuie să iubești ceea ce faci, să dai totul pentru că numai așa ajungi să ai și rezultate(pot să vă spun că este un sentiment unic, imposibil de descris în cuvinte când descoperi că toată munca ta a dat rezultate). Aceste principii se aplică și în viața de zi cu zi și este bine să le înveți de mic. Sincer trăiesc cu sufletul la gură de fiecare dată când un sportiv(mai ales când este român) ajunge să lupte pentru o medalie și când îl văd acolo, pe podium, cu medalia atârnându-i la gât mi se face pielea de găină. Pâțesc acest lucru nu pentru că sunt mândră că sunt de aceeași nație cu ei, ci pentru că știu, într-o anumită măsura, cum este viața lor din spatele concursurilor, cât de mult muncesc ca să ajungă să aibă o asemenea șansă. Cea mai mare mândrie o simt eu personal pentru nivelul la care a ajuns scrima. Pot spune că nu îmi vine să cred că reușim să cucerim lumea prin intermediul fetelor de la spadă și a băieților de la sabie, care ne reprezintă cu mândrie și onoare la fiecare concurs și se întorc acasă mereu cu cel puțin o medalie. Un alt lucru demn de lăudat este faptul că spre deosebire de fotbaliști care defilează cu viața privată pe la televizor, ei nu fac acest lucru și nu apar implicați prin media în tot felul de scandaluri rușinoase. Ei sunt doar un exemplu, cum ar trebui sa fie reprezentat demn sportul. Asta ar fi bine să vadă copiii la televizor ca să aibă întradevăr ce învăța, să vadă în ei un model și să își dorească să ajungă asemenea lor. Cred că sportivii de talia celor amintiți anterior sunt cei care ar trebui să câstige sute de mii de euro pentru performanțele lor și nu fotbaliștii(bine, aici nu îi bag pe toți în aceeași oala că mai sunt și excepții). Ar fi indicat să învețe și conducătorii țării să aprecieze sportul și sportivii la adevărata lor valoare, ar trebui să creeze condiții mai bune pentru antrenamente și să atragă cât mai mulți copii spre această lume pentru că cine reușește să o descopere își va da seama că este chiar specială, dar și grea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu