Cum a început totul...

Acum cam trei ani aveam o altă viziune despre scris și un alt mod de a compune. Scriam simplu și concis fără să mă bag în detalii și tot felul de alte chestii pe care le credeam fără rost. Eu consideram că este bine ceea ce fac și nu acceptam ca cineva să conteste acest lucru. Nici măcar cei apropiați nu credeau că am vreo șansă să schimb ceva, să îmbunătățesc sau să învăț să scriu cum ar trebui. Mi s-a spus că nu am treabă cu toată zona asta a literaturii și că văd lucrurile doar în alb și negru, nu există gri. Cred că poate aveau dreptate ,dar modul în care îmi subliniau acest lucru mă făcea să nu le accept sfaturile. Totuși într-o zi s-a întrezărit o rază de speranță. Am cunoscut pe cineva care a fost dispus să îmi arate unde greșesc, fără să îmi reproșeze asta și mi-a arătat cum aș putea să îndrept totul. Ea a avut încredere în mine și mi-a dat acel imbold să continui să scriu până când îmi iese cum trebuie. Este important să ai pe cineva aproape care să te îndrume. După ce am înțeles că atunci când compui ceva cititorul nu știe ce gândești tu și nu poate pătrunde în mintea ta dacă nu îi permiți, oferindu-i detaliile necesare, am început să scriu de plăcere. 

Odată cu toate acestea mi s-a dechis în fața ochilor o lume complet nouă și aparent necunoscută, în care totul este permis în aparență, dar în realitate nu e chiar așa. Aici prin literele așternute pe hârtie poți crea o lume nemaivăzută în care tu (scriitorul) ești păpușarul care controlează personajele și întâmplările. Poți schimba totul după bunul plac (mă rog, în limite aparent logice), atâta timp cât ceea ce construiești prin cuvintele tale are o anume cursivitate. Se pare că în viață cam toate lucrurile se pot învăța, inclusiv scrisul. Ai nevoie doar de puțină imaginație. Nu trebuie să te simți reținut în spatele unor bariere. Literatura este o lume care îti permite să îti dai frâu liber trăirilor, sentimentelor din viața cotidiană și să le transpui prin intermediul altor persoane pe hârtie. În acest fel cititorul are capacitatea să te înțeleagă și poate chiar să învețe din greșelile tale. Cred că prin scris ai posibilitatea chiar să te cunoști pe tine însuți. Atunci când scrii, cel puțin din punctul meu de vedere, cuvintele curg neîncetat din adâncul sufletului, vin fără să fie nevoie să le cauți prea mult. Totuși consider că o persoană care este noua în această lume, are nevoie de cineva, acolo în spate, care să o susțină, să îi ofere încredere și curaj să-și dea frâu liber emoțiilor.

Poate prin ce am scris aici va învăța cineva ceva și va înțelege că niciodată nu e prea târziu să înveți să faci un lucru dacă te străduiești măcar puțin. Aș vrea să îi mulțumesc celei care mi-a fost alături de trei ani încoace cu sfaturi și îndrumări care să mă ghideze în ceea ce scriu. Dacă nu ar fi fost ea probabil nu aș fi ajuns să compun acum în modul în care o fac, cu la fel de multă plăcere și încredere. Am avut un vis aparent imposibil, pe care totuși am reușit să îl îndeplinesc.